REZISTENŢA PRIN CULTURĂ

Interviu(II) realizat de 
Zorzoliu Iulia, 
a IX a H
Fotografie 
Lumpan Andrei, a IX a H

                                          Colegiul National "Spiru Haret"
                                 

    Sunteți în același timp scriitor, experimentând puterea expresivă a cuvântului. Ați publicat cărți precum “Cine suntem”, “Despre omul frumos”, “Fii demn”. Care este, din perspectiva actorului, importanţa cuvântului în exprimarea experiențelor şi valorilor umane fundamentale?

Eu, în viața mea, nu am scris cărți decât din disperare. M-am apucat să scriu câte ceva atunci când mi-am dat seama că este distrusa țara și am scris niște cărți pentru suflet, pentru că atacul cel mai teribil asupra poporului român este atacul asupra structurii voastre sufletești! Voi aveţi o structură sufletească curată, tânără, dar ea este predispusă la modificări, la mutații și atunci se fac injecții cu venin asupra voastră. Și, acum este de ajuns să o aducă pe Lady Gaga aici, care este o cântăreață bună, dar care este,  în acelaşi timp, un vector de infecție umană. Atunci ți se răvășește sufletul! Deși o ambalează într-o coregrafie frumoasă, mesajul este de tip ordinar și sufletul vostru este zăpăcit. Între timp vouă vi s-au scos voievozii din manuale, Eminescu a fost atacat, lumea nu mai iubește prin Eminescu și de asta este urâtă. Întotdeauna trebuie să iubești prin sufletul unui mare artist. 
Eu m-am apucat să scriu tocmai pentru a încerca să refac pe cât posibil sufletul acesta românesc frumos. Femeile românce au o frumusețe cunoscută pe plan internațional, dar nu datorită obrăzniciei din ochi pe care o vezi la top modelele  spălate pe creier din străinătate, ci datorită unor melancolii, cum aveți și voi, o anumită tristețe, după asta aleargă cei de dincolo. Acolo nu mai au suflete curate, frumoase! Întotdeauna un dram de tristețe în sufletul unui om îi arată calitatea, pentru că omul acela înseamnă că a înțeles viața. Părinții voștri au multe dramuri de tristețe în ochi, pentru că au trecut printr-o viață cumplită. Și această plămadă care este atât de sensibilă și vulnerabilă este tocmai valuta noastră forte. Să nu vă schimbați privirea, plină de înțelegere, de afecțiune, de compasiune în fața vieții. Eu am făcut spectacole de modă cu care am fost în China și asta le spuneam și fetelor (și am avut un succes fantastic)- să transmită feminitate, să transmită căldură umană, au fost fantastice. Frumusețea nu constă în înălțime și o anumită greutate, ci în ceea ce emană omul din interior. Spectacolul "Royal Fashion" a fost văzut de peste nouăzeci de reprezentanți ai caselor regale din toată Europa.

Simțiți că are cuvântul aceeași putere de a transmite și impact asupra publicului ca și gestul, este el o completare sau o continuare a gestului?

Nu este nici una, nici alta. Cuvintele nu ne ajung niciodată ca să exprimăm tot ceea ce simțim. Îndrăgostiții, când sunt în forma lor maximă, se bâlbâie pentru că îi împiedică cuvintele, nu mai pot să facă față! Dar, în același timp, cuvântul este creator, ca și cuvântul lui Dumnezeu. Cum se zice, la început a fost cuvântul și cuvântul era Dumnezeu. Atunci Dumnezeu a numit lucrurile, le-a dat o forță. De asta nu e bine să ne jucăm cu aceste cuvinte pentru că putem jigni, putem răni oamenii, dar îi putem și ridica. Suntem responsabili pentru cuvintele noastre. 
Pe de altă parte, forța gândului fără cuvânt este uriașă, are  cea mai mare viteză de pe suprafața Pământului. Și, când mergi dincolo, în străinătate- eu am fost în peste 48 de țări, cuvântul nu îți mai folosește, nici măcar engleza! e moartă! Și atunci forța se transmite de la cortex la cortex și de la inimă la inimă și, indiferent că ești în Coreea, în China, în Australia, în Canada sau Brazilia, ce ai gândit pe scenă se transmite! este fantastic limbajul acesta al gestului!

După cum spunea domnul Dan Ciachir sunteți “mai mult decât un intelectual, un actor binecuvântat (...) un fenomen” Opiniile de tipul acesta v-au schimbat în vreun fel ?

Nu, nu m-au schimbat pentru că sunt un om echilibrat, știu cât pot, dar știu şi că am foarte mulți dușmani. Dacă citiți pe internet, o să vedeți că sunt făcut în tot felul tocmai pentru că nu se mai poartă dragostea de țară. Dacă îți iubești țara ești jignit! și atunci, ziariști tineri, total neserioși, m-au atacat din toate părțile. Dar trebuie să te uiți la ei cu compasiune pentru că nu au valori, dar au, pesemne, credințe străine de țară. Dar eu știu că o bună parte din acest popor ține la ceea ce spun pentru că mi-au ghicit sufletul. Știu că sunt atacat de tot felul de forțe  nocive. Ştii că nimeni nu a fost iubit în unanimitate, nici măcar Iisus. Și atunci, dacă Iisus a fost huiduit și călcat în picioare într-un mod nedrept, de a rămas de 2000 de ani cea mai mare nedreptate, strigătoare la cer, eu  la ce să mă aştept? m-am obișnuit de mult cu nedreptățile. De aceea, se spune că una dintre cele mai frumoase lucruri ale creștinismului este să rabzi și sunt multe lucruri în viață pe care trebuie să le rabzi, dar să le rabzi cu fața spre Dumnezeu.

  

In încheiere, ați putea să ne spuneți câteva din planurile dvs pentru viitor, dacă vă doriți ceva în mod special? Credeți că teatrul rămâne un reper în viața și cultura contemporană?

Teatrul trebuie să rămână un reper cu toate că și el este foarte atacat. Ce vedeți voi în fiecare seară la televizor este un proces de infectare și de infestare a sufletului, de promiscuitate. Cinematografia este infectată de tot felul de tineri regizori care propun numai subiecte patologice și obscure, bolnave. Teatrul este și el la rândul lui infectat cu texte de tip ordinar, dar, pe de altă parte, rămâne o citadelă de neînfrânt pe care artiștii care au conștiință o vor ține trează. Eminescu, înainte de a fi un mare artist, a fost o mare conștiință. Atâta timp cât artistul este o mare conștiință, partida nu este pierdută.

Vă mulțumim mult.

EU CÂND VREAU SĂ FLUIER....SCRIU!!!

Şuteu Laura Nicole

Colegiul Naţional Spiru Haret

a IX a H

"Inainte de sfârşit"

   instantaneu epic

- Pot să te intreb ceva ?

- Nu .

- Ce s-a intâmplat ?

- Nu!!

- ... ?

- Nu pot avea încredere în nimeni.

- ?

- ...

- ?!

Liniştea se instala intre noi, umedă şi rece ca o şerpoaică . O simţeam încercînd din răsputeri să mă paralizeze cu suflarea ei otrăvitoare.

Ciel stătea în continuare nemişcat pe fotoliul vechi, decolorat de vreme. Lumina care pătrundea cu greu în cameră îi oferea aerul unui prinţ ce priveşte cu o resemnare dureroasă la regatul său aflat în ruină.

- Mă gândeam!!! mi-aş fi dorit ca Pinocchio să fi rămas o păpuşă pe vecie, ca Frumoasa din Pădurea Adormită să nu se fi trezit niciodată, iar Peter Pan să fi devenit, în cele din urmă, un bătrân ca aceia pe care îi vezi cerşind sau ameniţându-te cu bastonul la fiecare colţ de stradă...!! Toată viaţa am fost obligat să aud numai poveşti când, în realitate, eu am dorit întotdeauna doar adevărul. Faptul că mor, pe zi ce trece tot mai mult, nu va fi mai uşor de acceptat dacă în jurul lui voi ţese o pânză de minciuni, de poveşti...de literatură. 

Moartea, ca şi viaţa de altfel , sunt pur si simplu! sunt mai presus de noi aşa că trebuie să le acceptăm în deplinătatea lor,  nu să incercăm să le modificăm sau să le căutăm explicaţii.

Cuvintele lui, spuse pe acel ton blând, uşor molatic erau pentru mine săgeţi ce îmi străpungeau sufletul . El se pregătea să părăsească această lume şi, totuşi, o făcea fără frică, trăind fiecare clipă de parcă ar fi fost o decadă, iar eu...eu eram perfect sănătoasă, însă nu  trăiam, mereu blocată de frică, vrând să acumulez, fiindu-mi însă frică să nu pierd.

S-a uitat la mine şi , pentru câteva momente, am crezut că ochii săi de un verde crud pot citi până în adâncul sufletului meu, îmi pot descoperi cele mai adânci secrete şi îmi pot înţelege cele mai mari temeri .

- E în regulă să îţi fie frică, tuturor ne este!! Trebuie să întelegi că nu există un lucru pe care să îl putem face pentru totdeauna, nu există nicio garanţie că va dura...

Nu ştiu când s-a ridicat din fotoliul său de un albastru spălăcit sau când a ajuns lângă mine; ştiu , însă, că în momentul în care m-a cuprins într-o îmbrăţişare tandră şi i-am putut simţi parfumul invadându-mi fiinţa, temerile mele s-au dus precum fumul.

Până şi groaza că, în câteva luni, zâmbetele, îmbrăţişările, discuţiile şi certurile vor dispărea, s-a micşorat. Imi doream mai mult decât orice ca acest moment să ramână suspendat în timp şi spaţiu, să nu ia sfarşit niciodată.

- Lizzy, este un singur lucru de care îmi pare rău totuşi.....

Am ridicat ochii întrebătoare, aşteptându-l să continue.

- Imi pare rău! îmi pare rău că, pentru tine, sunt atât ploaia cât şi umbrela ...