"Ce înseamnă pentru mine să fiu scriitor? Înseamnă, pur şi simplu, să-mi urmez imaginaţia. Când scriu ceva, mă gândesc la acel ceva nu în sensul că este faptic real, ci că răspunde unui altceva mai profund. Când scriu o povestire, o scriu pentru că, într-un fel sau altul, cred în ea- nu aşa cum se crede în istoria concretă, ci, mai degrabă, aşa cum se crede într-un vis sau într-un ideal."(Jorge Luis Borges, Artă poetică)

duminică, 24 martie 2013


EVENIMENTUL CA STARE DE FAPT







Dragulschi Maria Elisabeta, a IX a G

                                                                                    Constanda Delia, a IX a G



Jurnalul unei călătorii ratate...sau nu?!

Marţi, 12.03.2013 
Bucureşti
Nori de ploaie se ingrămădesc peste oraş... Atmosferă de nerăbdare la Colegiul Naţional "Spiru Haret" unde elevii, in ciuda vremii posomorâte, aşteaptă, parcă mai mult ca niciodată, să vină pauza...
In jurul orei 13:30, elevii din Colegiul Naţional "Spiru Haret" au pornit în număr mare spre Colegiul Naţional  "Matei Basarab" pentru a-i susţine pe colegii lor, participanţi la concursul "Pun pariu pe talent", organizat acolo, după cum putusem afla din afişele  ce împânziseră liceul.
Entuziasmul plutea in aer, de la ieşirea din liceu până la destinaţie sau, mai exact, până la poarta  Colegiului Naţional"Matei Basarab" unde, pentru mulţi dintre noi, entuziasmul a murit!!! Dar să nu anticipăm!
Prin urmare, după un sfert de oră de mers, am observat deodată că "scurtătura" pe care o alesesem a fost mai lungă decât drumul iniţial...Până la urmă, adevărată vorba..drumul cel mai scurt este tot ăla cunoscut!! însă, în ciuda acestui fapt, nu ne-am pierdut buna dispoziţie. "Of, ce drum a fost lungul!" am exclamat după un timp, chiar în momentul în care foamea şi oboseala ne-au doborât.
Aspectul liceului ne-a impresionat prin aerul impunător al clădirii, faţada fiind acoperită de iederă căţărătoare . In final, am ajuns la poarta liceului unde se strânseseră deja mai mulţi spirişti, intrigaţi de faptul că nu puteau intra. Nu mai erau locuri în sală. Ce era de făcut?  Nimic. Ni s-a spus să aşteptăm până la ora 14:20, în ciuda faptului că era deja  14:22! Apoi, niciun semn, niciun răspuns!
Am fi putut scrie o adevărată comedie -de limbaj sau situaţie, la alegerea fiecăruia! din replicile schimbate între elevii liceului nostru şi bodyguarzi, dar, cu modestie, nu ataşăm decât câteva dintre acestea, pentru a recrea atmosfera de un pitoresc balcanic:
 -Nu mă-mpinge, c-ameţesc!
-Te dau afară şi bag doi în locul tău!
-Erau unii sus, nu aveau treabă cu concursul... în schimb strigau "Hai, Steaua!", "Hai, Dinamo!"
-Poftiţi afară, doamnă, că e deschis!
In final, după aproximativ o oră de îndurat, în faţa porţii liceului, frigul şi ploaia, mulţi au renunţat strigând "Sefu`, noi am demisionat!"; după cateva minute, am plecat şi noi. Sperăm că, în anii următori,  vom avem parte de un real "Bun venit!".

N.B.: Ţinem să le mulţumim colegilor noştri din trupa “Five o'clock” care au ajutat la buna desfăşurare a concursului prin asigurarea unei sonorizări adecvate, absenţa sunetului de calitate nemaifiind astfel un obstacol!!
 Ne bucurăm de asemenea pentru Mihai Năsui şi Gabriel Niculescu, colegii noştri care s-au calificat pentru următoarea etapă, şi le urăm mult succes!