EU CÂND VREAU SĂ FLUIER....SCRIU!!!

Gogoaşă Alexandru

COLEGIUL NAŢIONAL "SPIRU HARET"

 clasa a IX a D
         

Pictând cu viaţă......

M-am tot gândit să fac şi altceva decât să scriu, şi anume să pictez. Numai că eu voi picta cu vorbe pe suflet, folosind vise. Sper să fie o adevărată  operă de artă!

Ca să iasă un tablou magnific, am luat trei stele albe şi sclipitoare de pe cerul adânc şi câteva speranţe eterne. Le-am amestecat, cum amestecă  un pictor două culori, şi a ieşit o nuanţă de lumină.

Dar, pentru că imi plac şi contrastele, am decis să adun câteva bucăţi de lună şi să iau un strop de invidie. Le-am pus împreună şi am obţinut un ton original  de întuneric. Acestea nu sunt singurele  pe care le-am obţinut prin amestecare, dar vi le voi dezvălui pată după pată!

Pentru început, voi presăra sufletul cu pulbere de puritate pentru ca, mai târziu, să strălucească bunătatea. Voi folosi o pensulă făcută din apă, aer şi foc pentru a-mi uşura munca.

 Prima dată, voi înmuia pensula în lumină şi voi încerca să pictez cerul fraged şi tânăr.. Pământul, îl voi colora cu tonul acela de întuneric. Marea, o voi picta cu o nuanţă obţinută dintr-o lacrimă şi puţin adevăr, dar o voi presăra şi cu duioşie.

În mijlocul mării enigmatice, voi contura un copac dintr-un amestec de glorie cu înţelepciune, iar deasupra lui un fulger obţinut prin combinarea unui strigăt cu frică.

Dar, orice lucru are şi o umbră, aşa că voi încerca să fac un amestec din minciună şi dor pentru a fi cât mai autentic. Undeva, pe margine, voi picta şi o stâncă dintr-o nuanţă de singurătate şi putere.

Peisajul va fi straniu, neverosimil. Voi încerca să adaug şi vântul, dar imi va fi greu deoarece acesta nu are formă, este spiritul viu! Voi combina egoismul cu misterul şi-l voi picta undeva între cer si pământ.

Voi avea grijă totuşi ca totul să se afle într-o armonie desăvârşită. Din când în când, destinul poate va desena şi el câte un soare sau cate o lună.

                Apoi, voi aştepta momentul  să-l expun în inima cuiva, înainte ca timpul să-l modifice!         

REZISTENŢA PRIN CULTURĂ

„La ce bun literatura?”

Vişoiu Irina, clasa a IX a H

COLEGIUL NAŢIONAL "SPIRU HARET"

         

Probabil mulţi dintre noi s-au gândit la asta, exasperaţi de o lume a ficţiunii care ameninţa să devină realitate nu de puţine ori dureroasă prin exerciţiul unor analize cărora nu le vedeau rostul sau plăcerea, prin ameninţarea unor examene, printr-o exasperantă absenţă a unei finalităţi practice. Puţini au îndrăznit să o rostească, temându-se de reacţiile celor din jur, de privirea severă şi de acuzaţia de incultură la care riscau să se expună.

Dar, trebuie să recunoaştem, este o întrebare onestă care poate avea un răspuns interesant într-o lume în care gratuitatea, implicit presupusă de orice creaţie literară, ameninţă să devină un nonsens.

Într-un final, m-am hotărât să încerc să aflu care mai este situaţia literaturii în viaţa noastră şi am pornit în căutarea răspunsului. Înarmată doar cu un caiet şi un pix, dar, de asemenea, cu multă voinţă, am cutreierat îndelung holurile liceului, cafenelele din centrul oraşului, aleile parcului Cişmigiu, culisele teatrelor, chiar şi treptele facultăţii şi am reuşit să adun câteva posibile răspunsuri la întrebarea de mai sus. Le-am notat şi vi le împărtăşesc!

Am discutat mai întâi cu profesori ai Colegiului Naţional ,,Spiru Haret”, cei care lucrează cu texte, interesată în special de opinia acelora care nu au nici un interes în a favoriza literatura

„Literatura are un rol compensator. Aceasta împlineşte aşteptările pe care realitatea nu le poate împlini.”-Prof. Ştefan Cristina, catedra de Ştiinţe Socio-Umane
„Literatura ne îmbogăţeşte sufleteşte, ne transformă; ca orice altă artă, ne face să ne punem întrebări, iar la unele dintre ele ne ajută să găsim răspunsuri. Orice poezie, nuvelă,text literar, ne ajută să învăţăm, este o experienţă.”-Prof. Amarandei Sanda, catedra de Educaţie Plastică
,,Literatura ne arată ce înseamna ficţiune. Ne face să ne punem întrebări încă din intrigă, ne captează interesul pe parcursul desfăşurarii acţiunii ca mai apoi să ne stârnească admiraţia cu un punct culminant şi să ne prezinte, aşa cum doreşte, deznodământul.”- Prof. Creţu Sorina, catedra de Matematică
,,Îţi dă posibilitatea să te vezi ca într-o oglindă şi să înţelegi în ce constă darul divin, omenescul din tine”- Prof.Popescu Mirela, catedra de Istorie

Am pătruns apoi într-un alt domeniu, al teatrului, scena fiind un mod diferit de existenţă a literaturii

,,Pot afirma că dacă nu îmi plăcea literatura, nu aş fi ajuns să-mi descopăr vocaţia pentru actorie. O mare regizoare de teatru, Ariane Mnouchkine, ce este fondatoarea unui teatru de avangardă cu renume mondial, Théâtre du Soleil din Paris, vorbeşte despre un ‘’muşchi al imaginaţiei’’care îi este indispensabil actorului. Acesta nu poate fi antrenat decât prin lectură. A citi înseamnă, în definitiv, a putea să visezi, să poţi trăi în lumi imaginare, potenţiale. Acesta a fost, pentru mine, primul pas spre lumea teatrului : lectura.’’ -Simona Pop, actriţă, Teatrul Metropolis, Bucureşti

,,În primul rând, literatura mă ajută la formularea coerentă a gândurilor, mi-a îmbogăţit cultura generală, m-a făcut să fiu ceea ce sunt azi, actor.Ea este, de asemenea, o deconectare totală, un leac împotriva greutăţilor de zi cu zi.”-Tania Popa, actriţă, Teatrul Naţional, Bucureşti 
Şi nu în ultimul rând, am ascultat răspunsul unor studenţi şi chiar al colegilor mei, elevi ai Colegiului Naţional Spiru Haret

,,La ce bun? pentru o persoană a cărei realitate se află în spatele paginilor cărţilor, literatura este totul. Poate părea un clişeu răspunsul general dat: cărţile, hrana sufletului, dar totuşi la asta se rezumă întrebarea. Pentru suflet este ea bună, necesară... Probabil fără poveşti, fără poezie, lumea ar fi mai rea, mai puţin umană.”- Băceanu Raluca poet, romancier, studentă la Facultatea de Istorie, Bucureşti
,, La ce bun literatura? După mine, literatura este cea care ne învaţă să ne deschidem aripile şi să avem curajul de a visa, indiferent de greutăţile şi piedicile pe care realitatea ni le pune.”-Şuteu Nicole, elevă Colegiul Naţional ,,Spiru Haret”, cls. a IX-a H 

,, Literatura te ajută să evadezi din lumea în care trăieşti. Literatura nu poate fi decât o pasiune şi cel mai rău lucru în şcoli este faptul că îţi este impus cititul . Un om nu trebuie să fie obligat să citească, astfel nu va descoperi adevarata pasiune şi nu ştiu… în literatură te poţi identifica cu anumite personaje şi asta te ajută, te ajută să te înţelegi mai bine şi chiar să treci peste anumite situaţii mai grele.’’ –Gheongheos Cosmin, elev Colegiul Naţional ,,Spiru Haret” cls. a IX-a A 

,,Literatura poate fi privită şi ca un mod de împlinire a efectului de chatarsis,deci cum spunea şi Dan C. Mihăilescu <<Literatura ajută până la urmă şi la maturitatea interioară, cât şi la înfrumuseţarea sufletului.>>’’- Alex Ştefănescu, elev Colegiul Naţional ,,Spiru Haret”, cls. a X-a F 


Vă las pe voi acum să reflectaţi asupra tuturor acestor răspunsuri..Să fie literatura atât de importantă sau m-am bucurat de experienţa unor coincidenţe fericite care au făcut ca toţi cei întrebaţi să-i dea un sens, un rost şi o importanţă deosebită în viaţa lor?

Final deschis, ancheta poate continua, o puteţi continua chiar voi...

Dacă mă veţi întreba pe mine ,,La ce bun literatura?’’ am să vă răspund -La tot ce ţine de natura umană. Ea este  un dar ce ne însoţeşte întreaga viaţă, ne face să ne punem tot felul de întrebări, să căutăm şi să găsim răspunsuri, ne destinde şi, uneori, ne face fericiţi!

EVENIMENTUL CA STARE DE FAPT
Alianţa Colegiilor Centenare
Colegiul Naţional "Spiru Haret"
proiect

Şedinţa cenaclului din data de 13 aprilie 2013 a avut loc la Colegiul National "Mihai Viteazul"

ŞUTEU LAURA NICOLE, clasa a IX a H

La şedinţă au participat: Prof. Adrian Costache, Vişoiu Irina, Gogoasa Alexandru, Radu Teodora, Ciocirlan Andreea, Bobaru Alexandra, Vrana-Vintan Ioan, Iosif Andrei-Cristian, Galamij Iulia, Fleaca Alexandra, , Zorzoliu Iulia, Enache Flori, Pandele Daniel si Greceanu Andrei.

In cadrul şedinţei Ciocirlan Andreea, Vişoiu Irina, Gogoaşă Alexandru şi Radu Teodora au citit creaţiile proprii.

Ciocirlan Andreea a citit actul al treilea al piesei sale de teatru " Măturăreasa". Fragmentul prezintă, în forma dramaticului, asemănările dintre cele doua personaje principale, Măturăreasa şi  Doamna, femei aparţinând însă unor categorii sociale aflate în antiteză.

Păreri:

" Imi place că a reuşit să creeze un personaj autentic. (Maturareasa)"

" M-a impresionat antiteza dintre personaje şi evoluţia lor".

Vişoiu Irina a recitat poezia " Fluturele" aceasta având ca temă inevitabila scurgere a timpului.

Păreri:

" Mi-a plăcut faptul că a pus in discuţie tema timpului. Chiar m-a făcut să mă gândesc la un fluture care zboară spre infinit."

" Mi se pare că nu ai simtit ceea ce ai scris. Nu mi se pare că in spatele poeziei se ascunde un sentiment."

Gogoaşă Alexandru a citit poemul epic  "Pictând cu viaţa" având ca temă creaţia şi relaţia acesteia cu creatorul.

Păreri:

" Ideile sunt bune, e o artă poetică scrisă original."

" Ar fi trebuit să te concentrezi mai puţin pe ideea de perfecţiune."

Radu Teodora a citit un eseu numit " Somnul Raţiunii"  ce a avut ca temă absenţa comunicării autentice intre oameni in zilele noastre.

Păreri:

" Imi place ideea pe care ai folosit-o, cea de falsă libertate."

" Mi-a plăcut că ai punctat esenţa, zbuciumul, insă mi-aş fi dorit să ne prezinţi şi o solutie, măcar una spirituală."

Următoarea sedinţă a cenaclului va avea loc pe data de 27 aprilie 2013 la Colegiul Naţional " Gheorghe Lazăr".

REZISTENŢA PRIN CULTURĂ

Somnul raţiunii naşte....lumea în care trăim..

Radu Teodora, clasa a IX a D

COLEGIUL NAŢIONAL "SPIRU HARET"

Nu este de mirare că se nasc tot mai mulţi copii autişti? Poate fi această constatare doar o simplă coincidenţă? Înainte ca aceştia să se nască se pierde comunicarea, se produce o ruptură a legăturii dintre mamă şi copil. Izolarea şi traiul într-o lume paralelă, cu reguli specifice este singura modalitate de a trăi a acestor copii. Şi, în tot acest timp, multe  persoane sănătoase aleg să adopte aceeaşi metodă a izolării, din proprie iniţiativă...Să fie autismul o problemă a societăţii în care trăim? Intrebarea poate fi justificată şi cere un moment de gândire...

În zilele noastre, comunicarea dintre oameni a intrat într-o eră a glaciaţiunii; fiinţa umană este înlocuită de un ecran de gheaţă, rece- calculatorul. De asemenea, este o eră a robotizării, comunicarea nu mai presupune un efort nobil de a fi uman, şi-a pierdut valoarea, fiind înlocuită de tehnologia care poate fi utilizată  mult mai uşor, fără greutate.

Da, aceasta este o poveste veche care a început demult. A fost visul nobil al unei umanităţi care a dorit a privi spre sine şi a-şi oglindi nobleţea eforturilor şi frumuseşea de a trăi împreună... A devenit o istorie a efortului şi a iluziei omului de a fi solidar, comunicând permanent şi cu oricine.

Cel mai important factor al dezvoltării tehnologiei în domeniul comunicării este internetul, care prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje. Avantajele oferite de acesta sunt evidente, riscând, în reafirmarea lor, folosirea truismului: accesibilitatea informaţiei, dar şi sentimentul ubicuităţii, fiinţa umană trăind, cu aroganţă şi încântare,  impresia că se află în acelaşi timp în mai multe locuri; globalizarea ca ideal care presupune internaţionalizarea şi dezvoltarea unui sentiment utopic al unei libertăţi incredibile a omului.

Dar, în acelaşi timp, dezvoltarea tehnologiei a condus treptat şi la o degradare a umanităţii, prin urmare, la o serie de dezavantaje. Menţionăm în acest sens instaurarea a ceea ce cercetătorii au numit   fenomenul depeizării  presupunând  o înstrăinare, o treptată distanţare a omului de lume prin pierderea simţului realităţii. Treptat, omul ajunge să se definească printr-un automatism comportamental, acela de a  trăi simultan în lumi diferite, în real şi virtual totodată. În acest context, încet, încet se dezvoltă o psihologie specifică şi se instaurează conştiinţa existenţei ca eveniment  tragic.

Omul resimte o dezintegrare a realului şi se instaurează o confuzie între real şi ireal: „Toate vechile obişnuinţe legate de viaţa într-o lume relativ stabilă şi statică par să se dezintegreze într-un flux aleatoriu, semireal de evenimente. Oamenii trăiesc în zilele noastre senzaţia de derealizare a lumii: viaţa noastră pare să devină un vis sau o ficţiune literară, un prilej al dramaticului, dar şi al unei libertăţi neobişnuite.” spunea Mircea Cărtărescu, comentând viaţa postmodernului, a fiecăruia dintre noi.

În ziua de astăzi, tot mai puţine persoane aleg o comunicare autentică, întrucât internetul este un mijloc de comunicare mult mai comod şi mai uşor de mânuit. Fiecare dintre noi preferă să se izoleze, îşi creează o lume proprie, din care îi este greu să iasă. Determinat  tot mai mult de dezorganizarea socieţăţii şi relativizarea valorilor, omul încearcă să se protejeze, creându-şi singur o iluzie în privinţa existenţei sale, dar şi a celor din jur. Aceste persoane trăiesc dificultatea de a se implica, de a împărtăşi  sau de a da o mână de ajutor celor din jur, mai puţin norocoşi. Astfel, oamenii încep să trăiască fiecare pentru el însuşi, tehnologia fiind singura la care apelăm pentru a comunica.

Un alt dezavantaj al internetului sunt site-urile sociale, precum Facebook, care este cel mai popular şi care ne distrug treptat toate sentimentele autentice; viaţa noatră se rezumă la lupta contină de a deveni cât mai populari, căutând cât mai multă falsă atenţie. Pozele noastre în realitate nu sugerează decât false valori, anularea fiinţei umane prin obiect şi absenţa discernământului. Toate acestea permit eludarea aparentă a problemelor şi a confruntărilor, este valorificată iluzia prin care căpătăm sentimentul falsei încrederi.

 În jurul meu, tot mai multe persoane caută „să dea cât mai bine pe Facebook” fără măcar a conştientiza că acest lucru nu le aduce niciun folos real în viaţă. Din cauza internetului, este tot mai greu să găseşti persoane pe care să te poţi baza, deoarece trăim permanent senzaţia că şi noi putem fi înlocuiţi la fel ca vechile poze de pe Facebook. Site-ul nu se mai rezumă doar la socializare, întrucât a devenit o modalitate prin care multe persoane afişează o anumită superioritate faţă de ceilalţi şi o stare materială mai bună; în realitate, aceştia nu sunt cu nimic mai presus decât noi, dar nimeni nu mai ţine cont de spiritualitatea umană, ci doar de aparenţe.

Într-o societate dominată de cultura imaginii, omul învaţă preferinţa pentru reprezentare, pentru percepţia puternic şi constant mediatizată în detrimentul realului. El ignoră faptul că imaginea  creează false valori, iar perfecţiunea ei contrafăcută este o formă  de manipulare a publicului. Fiinţei umane îi este anulată libertatea de alegere, distincţiile incep sa se faca exclusiv  prin intermediul reprezentărilor care ajung să domine lumea şi să destructureze sau să anuleze spiritualitatea umană generând confuzie, alienare, reificarea raporturilor reale între oameni. Fenomenul „tranzienţei” devine constituent al psihologiilor contemporane. Aceasta presupune crearea unui sentiment al efemerului, al relativizărilor tuturor valorilor umanităţii prin perceperea ritmului alert al existenţei şi prin confruntarea unoeri dramatică dintre om şi succesiunea halucinantă a schimbărilor. Perspectivismul, se instaurează şi, ironic, devine normă, prin absolutizare, fiecare riscând să îngrădească libertatea celuilalt- fiecare individ are propria perspectivă asupra unui eveniment tolerând, mai mult sau mai puţin, dreptul celuilalt de a exista ca subiectivitate.  Prin relativizarea excesiva, asemenea animalelor din junglă, fiecare om ajunge sa  lupte doar pentru el, în încercarea de a „supravieţui”.

Mai mult, tot mai des, orbiţi de puterea materiei, oamenii nu mai conştientizează si nu mai caută valoarea, nu mai încearcă să aducă propriei persoane un plus de originalitate faţă de cei din jur, acumulând obiecte, atitudini sau chiar cuvinte doar pentru că acestea sunt „la modă”. Mulţi, întrebaţi de ce poartă anumite piese de îmbrăcăminte ar răspunde: „ O port deoarece este la modă”, devenind doar o copie a lumii cotidiene, neavând un stil propriu, potrivit personalităţii şi modului lor de gândire. Fiinţa umană ajunge să-şi exprime setea de acumulare, niciodată recunoştinţa faţă de ceea ce are. Nimeni nu se mai gândeşte la persoanele cu probleme psihice, nimeni nu mai comunică cu persoanele bolnave.

Am pierdut abilitatea de a ne opri şi a gândi că aceste fiinţe merită să aibă o viaţă la fel de bună ca a noastră. Existenţa noatră ar fi mult mai bogată în esenţe şi valori, dacă, în loc să zâmbim unei perechi noi de pantofi, am avea un zâmbet cald  pentru  oamenii de care soarta nu s-a îndurat.

Ritmul halucinant în care trăim nu ne mai dă posibilitatea să mai observăm bucuriile mărunte ale vieţii. Trecem prin viaţă fără compasiune faţă de mediul încojurător şi de persoanele din jurul nostru. Comunicarea dintre oameni ar fi mult mai puternică, bazată pe valori, dacă am fi cu toţii încălziţi de razele blânde ale soarelui; natura ne-ar reuni prin măreţia şi frumuseţea sa, dezmierdând calotele noastre plutitoare de gheaţă. Încetul cu încetul, acestea s-ar topi, lăsând în urmă esenţele, vitalitatea noastră nefalsificată. Cum ar fi ca atunci când zâmbesc unui străin, acesta să imi zâmbească înapoi? Viaţa este mult mai frumoasă atunci când mă trezesc cu dorinţa de a vedea răsăritul soarelui şi de a medita asupra micilor bucurii ale vieţii, fiind recunoscătoare  pentru lumina pe care mingea de foc o trezeşte înăuntrul fiinţei mele. Îmi trezeşte sufletul îngheţat de mult în cotidian, mă indeamnă sfios să simt compasiunea şi să îndrăznesc să fiu eu însămi..

Astfel, fiinţa umană intră în epoca de gheaţă a existenţei. Fiecare dintre noi se află pe o insulă plutitoare, înconjurat de apă şi pustiu, având doar un calculator care tinde să ne anuleze tot mai mult coerenţa interioară...

Şi de aici provin poate şi rupturile ireversibile în comunicarea cu cei din jur...

EVENIMENTUL CA STARE DE FAPT
Alianţa Colegiilor Centenare
Colegiul Naţional "Spiru Haret"
proiect

Şedinţa a avut loc pe data de 30 martie 2013, la Colegiul Naţional  "Spiru Haret"

ŞUTEU LAURA NICOLE, clasa a IX a H

Au participat: Prof. Adrian Costache, Prof. Codruta Matei, Prof. Angela Turculet, Enache Ana-Maria, Manta Evelyn Ioana, Suteu Laura Nicole, Ciocairlan Andreea, Enache Flori, Gogoasa Alexandru, Visoiu Irina Maria , Galamij Iulia, Iosif Andrei, Ciric Andrei Alexandru, Bobaru Alexandra, Voiculescu Miruna Christiana, Radu Teodora si Greceanu Andrei Gabriel.

In cadrul şedinţei Iosif Andrei, Galamij Iulia şi Andrei Greceanu au citit proză ( creatie proprie).

Iosif Andrei a citit o creaţie despre clădirile vechi şi părăsite din Bucureşti. Lucrarea sa a reprezentat o incursiune in lumea de mult apusă a caselor vechi, monumente arhitecturale ale Bucureştiului şi a fost marcată de un ritm epic in completă concordanţă cu subiectul.

Păreri:

" A creat un fel de magie. Chiar dacă era vorba despre ceva ce ar fi trebuit să te infioare, in realitate a fost ceva frumos şi delicat. Mi-a plăcut foarte mult."

" Deşi nu a vizitat niciodată o astfel de casă, mi s-a părut că lucrarea a avut un caracter confesiv."

Iulia Galamij despre lucrarea ei:

" Pentru mine textul are un sens profund. Intr-adevăr poate cuvintele pot reprezenta o barieră în a le accepta intr-un sens sau altul şi poate exact aici ar trebui să lucrez mai mult: la limpezirea cuvintelor."

Lucrarea a stat sub semnul  experimentului literar prin diversitatea  mânuirii cuvântului in incercarea descoperirii sau redescoperirii valenţelor sale expresive.

Păreri:

" Mie mi-a plăcut foarte mult curajul de a provoca sensul cuvintelor."

" Orice ai face cu acest text ciudat, provocator, finalul trebuie să rămână acelaşi."

Andrei Greceanu a citit o nuvelă intitulată “Specialistul”.

Nuvela a atras printr-o surprinzatoare atenţie acordată detaliilor şi printr-o dinamică a dialogului asemănătoare lucrărilor ce se incadrează genului dramatic.

Păreri:

" Imi place duelul replicilor, mi se pare foate cinematografică. Am avut in permanenţă in minte un film."

" Stiu că tu eşti convins că el nu are nicio scăpare, dar ar trebui totuşi să ii laşi macar una."

Părerea autorului:

" Am vrut să expun tipul omului care este convins că nu mai are nimic de invăţat, că le ştie pe toate, care nu vrea să se extindă, prins intr-o aroganţă  combinată cu lipsa unei perspective."

Toate textele au constituit reale ilustrări ale unui  joc al literaturii de la subiectiv la obiectiv.

Următoarea şedină va avea loc pe data de 13 aprilie 2013 la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul"

EVENIMENTUL CA STARE DE FAPT
Alianţa Colegiilor Centenare
Colegiul Naţional "Spiru Haret"
proiect

Şedinţa Cenaclului Literar a avut loc pe data de 16 martie 2013 la Şcoala Superioară Comercială  “Nicolae Kretzulescu.”

La sedinţă au participat: Prof. Adrin Costache, Prof. Codruta Matei, Prof. Angela Turculeţ, Enache Ana-Maria, Manta Evelyn Ioana, Suteu Laura Nicole, Ciocairlan Andreea, Enache Flori, Gogoasa Alexandru, Zorzoliu Iulia, Galamij Iulia, Iosif Andrei, Ciric Andrei Alexandru, Bobaru Alexandra, Voiculescu Miruna Christiana, Radu Teodora si Greceanu Andrei Gabriel.

In cadrul şedinţei s-a hotărât alegerea unui nume pentru Cenaclu şi Revistă. In urma voturilor, a fost luată decizia ca titlul să fie ales, prin acordul membrilor, dintre LiteraTa şi Cronicile Urbane şi să devină definitiv începând cu  întâlnirea din 30 martie 2013.

De asemenea, Zorzoliu Iulia a prezentat un interviu luat domnului Dan Puric, iar Şuteu Laura Nicole a citit proză ( creaţie proprie). Acestea au fost supuse discuţiei, punctându-se, în cadrul unui dialog, calităţile, dar şi defectele în realizarea diferitelor tipuri de discurs.

Părerile celor prezenţi au scos în evidenţă pe de o parte caracterul radical, dar şi frumuseţea gândurilor exprimate de actorul Dan Puric, pe de altă parte, modul în care Şuteu Laura Nicole a valorificat cuvântul în exprimarea unui fior, a unei frici esenţializate în faţa vieţii.

Următoarea şedinţă va avea loc pe data de 30 martie 2013 la Colegiul Naţional “Spiru Haret” in Sala “Constantin Noica”. Vor citi: Iosif Andrei, Iulia Galamij, Greceanu Andrei si Radu Teodora.